Primele documente despre atestarea localitatii Poian sunt din anul 1332, iar în registrul papal din anul 1567 când satul Poian apare cu 39 de porţi, ajungând până în anul 1702 la 137 familii. Satul Belani datează în documentele papale din anul 1536-1537 cu 20 de porţi, în 1703 locuind 55 de familii.
Istorie așezământ
Teritoriul este populat din vremuri străbune. În valea Telek si la Muntele rotund s-au gasit artefacte din sec. 6- 9 indicând un așezământ slavic. Satul în sine, cu mare posibilitate s-a format deasupra casinului mic la poalele varfului Sf. Ion, unde se mai poat vedea fundațiile unei căpâlne. Cu timpul satul s-a mutat la poalele muntelui Perkő, în locul numit Bolygó, iar pe urmă la locul actual. Satul Poian avea o biserica in anul 1332, a carui loc nu se cunoaște. În anul 1562, în urma participării sătenilor într-o revoltă, au fost pedepsiți cu retrogradarea lor la iobăgime. În anul 1910 satul avea 1730 locuitori.
Localitati componente: comuna Poian din judeţul Covasna este compusă din satele: Poian, Belani şi districtul Cătruşa, având ca localitate de reşedinţă satul Poian.
Aşezare geografică: comuna Poian este situată în Podişul Transilvaniei, în nord-estul judeţului Covasna, la poalele munţilor Bodoc şi Oituz, la nord-est se învecinează cu jud. Bacău, iar la sud Râul Negru şi la vest se învecinează cu municipiul Tg. Secuiesc.
Relief: corespunzător condiţiilor de relief, repartiţia teritorială a precipitaţiilor indică 1200 mm în regiunea muntoasă şi 550-600 mm în bazin.
Scurt istoric: primele documente despre atestarea localitatii Poian sunt din anul 1332, iar în registrul papal din anul 1567 când satul Poian apare cu 39 de porţi, ajungând până în anul 1702 la 137 familii. Satul Belani datează în documentele papale din anul 1536-1537 cu 20 de porţi, în 1703 locuind 55 de familii.
Potenţial economic: activitatea economică a comunei are la bază în principal agricultura. Se cultivă cartofi de toamnă, grâu, orz, sfeclă de zahăr, legume. De asemenea, populaţia se preocupă de cresterea animalelor domestice, cum ar fi: bovine, ovine, porcine, păsări, realizând astfel necesarul de carne tăiată pentru consum, precum şi un surplus pentru valorificare în condiţii de piaţă. În prezent, în localitatea Poian se afla o societate de tip Agromec.
De asemenea, pe raza comunei activează societăţi comerciale de tip individual, meşteşugari având ca activitate cioplire în piatră, tâmplărie, zidărie, tinichigerie, etc. De asemenea, există o staţie de îmbuteliere a apei minerale dar care nu funcţionează în prezent datorită lipsei autorizaţiei de exploatare a apei minerale.
Casa de cultură a fost construit între anii 1952 și 1957 cu contribuția localnicilor. În anul 2001, clădirea a fost renovat. Printre altele este sediul pentru asociatia Tisztás. În incintă se desfașoară cu regularitate un cerc de dans, si se mai organizează diverse evenimente.
POIAN Reşedinţa acestei comune este localitatea Poian, situată în nordul bazinului Târgu Secuiesc, la contactul acestuia cu Munţii Caşinului Secuiesc. Se află la o distanţă de 9 km faţă de Târgu Secuiesc şi 42 km faţă de Sfîntu Gheorghe. Are staţie de cale ferată pe linia Sfîntu Gheorghe - Breţcu. Numele satului de origine slavă, s-a schimbat de multe ori de-a lungul istoriei.
Poian formează o unitate administrativă împreună cu localitatea Belani. Pe malul Caşinului s-a format o staţiune turistică nouă, numită Cătruşa, aflată la o distanţă de 20 km de Poian. Pe acest teritoriu arheologii au scos la lumină urmele unui aşezământ din perioada neoliticului târziu şi din epoca de bronz. Printre altele, a fost descoperit şi un târnăcop minier din epoca romană. Din albia pârâului Telek a ieşit la lumină o aşezare slavă şi colibe săpate în pământ, din secolele X-XI. Ruinele „cetăţii Tete" se află pe coasta vestică a munţilor Caşinului. Cercetările arheologice din 1975 le-au definit ca fiind ruine dacice de la sfârşitul epocii de fier. Pereţii fortăretei dovedesc că localnicii din perioada domniei „Casei Arpadenilor" au construit peste aceasta o cetate ce datează din epoca timpurie a evului mediu. Conform documentelor scrise, această cetate era încă locuită în 1581 de către familia Tarnoczy din Sânzieni.
Consemnarea scrisă a localităţii Poian datează din 1332 sub numele Polyan, Belani este consemnată pentru prima oară în 1536 sub forma de Byelafalua. Folclorul oral aminteşte de faptul că Belani este o aşezare „migratoare", deoarece localnicii au migrat aici din Szentjános, unde solul nu era fertil. Peretele de bază al bisericii de odinioară din Szentjános există şi astăzi, în memoria migrării, comunitatea catolică a înălţat o cruce memorială şi o dată pe an se celebrează aici o liturghie. Sculptura din piatră executată în Poian, menţi-nută până astăzi, reprezintă o curiozitate turistică. Exemple de sculpturi pot fi admirate pe bazele porţilor, a monumentelor funerare, pe monumentul eroilor martiri din sat, pe construcţia de la izvorul de apă minerală şi poarta satului.
Apa minerală, cu o concentraţie mare de calciu, era îmbuteliată sub numele de Venus, Nemira, Poian, Cristal în perioada anilor 1895-1989 - cu mici întreruperi, în Belani, există un izvor cu apă acidulată (Izvorul Lina). Alături de cultivarea pământului şi creşterea animalelor, pădurea şi prelucrarea lemnului reprezintă sursele de venit ale localnicilor. O parte a populaţiei lucrează în fabricile din Tîrgu Secuiesc, o altă parte, mai ales femeile, lucrează la fabrica de confecţii din Estelnic. Prepararea tradiţională a uleiului a fost treptat înlocuită prin prelucrarea acestuia la nivel industrial.
Conform datelor ultimului recensământ din 2002, populaţia comunei era 2937, iar structura etnică: 0,61% români, 99,28% maghiari. Secuimea catolică din aceste localităţi îşi păstrează cu sfinţenie religia şi vechile obiceiuri populare: în Poian cântecele şi dansurile populare, în Belani obiectele legate de vechile îndeletniciri precum şi tradiţiile legate de evenimentele din timpul revoluţiei de la 1848.
Biserica restaurată romano-catolică din Poian, monument de arhitectură, al cărei altar a fost pic¬tat în anul 1717 şi biserica de lemn greco-cato-lică ce datează din 1762, constituie obiective turistice. Biserica din Belani, construită în stil gotic, a fost şi ea restaurată. Pe partea turnului cu clopot a bisericii s-a păstrat bolta sculptată în stil gotic din secolul al XV-lea. Interiorul bisericii poartă amprenta stilului baroc.
Pe faţada şcolii satului a fost aşezată o placă memorială din metal (realizată de Vetro Andrâs) în amintirea maiorului honved Tuzson Jânos (1825-1904), erou al revoluţiei din 1848-49, al bătăliei de pe platoul Nyerges, care s-a născut în acest sat. Şcoala generală cu clasele I-IV din sat îi poartă numele. Muzeul din şura bătrânului Orbán Lázár este de asemenea o atracţie turistică, şura fiind amenajată chiar de acest om, cronicar al satului şi colecţionar de obiecte din viaţa satului.
