Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

HATÁROZATOK

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Kézdiszentkereszt község tanácsának tagjai:

Componenţa consiliului local Poian:

Nr. crt.

Funcţia

Numele şi prenumele

1

Primar

Páll Endre

Nr. crt.

Funcţia

Numele şi prenumele

1

Consilier

Albert Attila

2

Consilier

Boldizsár Géza

3

Consilier

Szőllősi Emőke

4

Consilier

Fekete Gábor

5

Consilier

Handra József

6

Consilier

Jancsó Áron

7

Consilier

Kosztándi Éva

8

Consilier

Pál-Varga Ilona

9

Consilier

Szalló János Adolf

10

Consilier

Turóczi István - VICEPRIMAR

11

Consilier

Tuzson Béla

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

A község két faluból áll. Maga Kézdiszentkereszt, valamint Bélafalva tartoznak a közigazgatása alá.

Fekvése:A háromszéki medencének a Bodok- és Ojtozi-hegység vonulatai által közrezárt északi részén a Perkő-hegység keleti oldalán található, Kézdivásárhelytől 9 km-re, a Kézdivásárhely-Esztelnek-Lemhény út mentén.

Domborzat: A község a felsőháromszék medence szélén fekszik 580-600 méteres tengerszint feletti magasságon. A háttérben fekvő perkő hegy gerincén, a község területén van akár 900 méteres csúcs is. 

Rövid történet: Területe ősidők óta lakott. A Telek-pataknál és a Kerekhegynél 6- 9. századi szláv település nyomaira bukkantak. A falu valószínűleg a Kiskászon felett a Szentjános tövében alakult ki, ahol egy kápolna alapjai is láthatók, majd alább a Perkőhöz tartozó Bolygó nevű helyre települt, végül mai helyére költözött. Az első írásos emlékek a községről 1332 ból származnak. 1562-ben a falu szabad lakóit egy felkelésben való részvétel miatt jobbágysággal büntették. 1910-ben 1730 lakosa volt.

Gazdaság: Polyánban az emberek nagy része földművelésből, állattenyésztésből él meg. Kivételt képeznek azok az emberek, akik olyan mesterségeket űznek, mint a kőfaragás, takácsmesterség vagy az ácsmesterség. A mai napig, a takácsmesterséget kivéve, megtalálhatóak ezek a mesterségek. A takácsmesterség az 1970-es évektől már nincs jelen a falu életében.

A művelődési ház 1952 és 1957 közt épült a lakosok közös hozzájárulásával és munkájával. 2001-ben végeztek az épületen nagyobb javitásokat. Szekhelyet ad a “Tisztás” egyesületnek. Állandó program a táncoktatás. Alkalmi programok: előadások, bálok, más közöségi rendezvények. Esküvők megszervezésének helyszíne.

A Felsőháromszéki-medence északi részén, annak a Székely Kászoni-hegységgel való érintkezési vonalán helyezkedik el. Kilenc kilométerre van Kézdivásárhelytől, 42 km-re Sepsiszentgyörgytől. Vasútállomása van a Sepsiszentgyörgy-Bereck szárnyvonalon. Szláv eredetű és hangzású nevét (Poian), a történelem folyamán többször is változtatták. Közigazgatási területéhez tartozik Bélafalva. Területéről őskori településeket tártak fel a késő neolitikum és a bronzkor idejéből. Római kori bányászcsákány is került napvilágra.

A közeli Telek patakában szláv telepet tártak fel, később X-XI. századi földbe ásott lakókunyhókat. A Kászoni hegyek nyugati peremének egy kiálló hegycsúcsán vannak Cece várának falmaradványai. Az 1975-ben végzett ásatások késő vaskori dák várnak határozták meg. Mésszel rakott falmaradványai bizonyítják, hogy ezekre az alapokra kora középkori, Árpád-kori várat is emeltek a környékbeliek. 1581-ben még lakható volt s a dokumentumok szerint a szentléleki Tarnóczy család bírta. Kézdiszentkereszt első okleveles említése 1332-ből való Pólyán néven, Bélafalváé 1536-ból Bye-lafalua formában. A szájhagyomány szerint Bélafalva „vándorló falu". Lakói Szentjánosból vándoroltak a mai község területére, mert ott gyenge volt talaj. A szentjánosi egykori templom alapfala még most is látható.

Itt a vándorlás emlékére emlékkereszteket állított a buzgó katolikus faluközösség s egy évben egyszer - ennek emlékére - szabadtéri misét mondanak. A turista számára különlegesség a pojáni kőfaragás, melyet ma is több család művel. Ezt bizonyítják faluszerte a szépen faragott, kőből való kapulábak, sírkövek, a falu hősi emlékműve, a bor-vízcsorgó, nemkülönben a kőből faragott falukapu. Az altalajból magas kalcium-tartalmú szénsavas ásványvíz jön a felszínre, melyet kisebb-nagyobb megszakításokkal 1895-től 1989-ig Vénusz, Nemere, Poian, Cristal, néven palackoztak is. Savanyúvíz van a szomszédos Bélafalva altalajában is (Lina-forrás). A földművelés és az állattenyésztés mellett az erőgazdálkodás és a famegmunkálás jelenti itt a jövedelmet. A lakosság egy része Kézdivásárhely üzmeiben, az asszonynép az esztelneki nadrág¬gyárban keresi kenyerét.

Az egykori olajütőket kiszorította az ipari konkurencia. A 2002-es népszámláláskor 2937 lakója volt a községnek. Nemzetiségi összetétele: 0,95% román, 98,91% magyar, 0,14% más nemzetiségű. A településeken élő katolikus székelység ápolja régi hagyományait: Polyánban a népdalt, néptáncot.

Bélafalván a régi foglalkozások tárgyi emlékeit és a negyvennyolcas hagyományokat. Idegen¬forgalmi látnivaló itt a restaurált műemlék római katolikus templom. Oltárképe 1717-ből való. Eredetileg görög-katolikus fatemploma 1762-ből. Bélafalva gótika korabeli temploma megújult, restaurálták. Megmaradt azonban a harangtorony felőli keresztpálcatagos XV.századi faragott későgót ajtókerete. Belseje barokk ízlésű.

A falu iskolájának oromfalára helyezték el a falu szülöttének, Tuzson János (1825-1904) 1848-49-béli honvéd őrnagynak, a Nyerges-tetői csata hősének fémpia-kettes emléktábláját. Nevét felvette a helybeli I-IV.osztályos iskola. (A dombormű Vetro András munkája). Idegenforgalmi érdekesség a matuzsálemi korú Orbán Lázár csűrmúzeuma. A falukrónikás és műgyűjtő egy életen át összegyűjtötte a Falusi használati tárgyakat s azokból egy egész csűrt rendezett be.

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

The contact component provides a way to provide contact forms and information for your site or to create a complex directory that can be used for many different purposes. Help

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Primele documente despre atestarea localitatii Poian sunt din anul 1332, iar în registrul papal din anul 1567 când satul Poian apare cu 39 de porţi, ajungând până în anul 1702 la 137 familii. Satul Belani datează în documentele papale din anul 1536-1537 cu 20 de porţi, în 1703 locuind 55 de familii.

Istorie așezământ

Teritoriul este populat din vremuri străbune. În valea Telek si la Muntele rotund s-au gasit artefacte din sec. 6- 9 indicând un așezământ slavic. Satul în sine, cu mare posibilitate s-a format deasupra casinului mic la poalele varfului Sf. Ion, unde se mai poat vedea fundațiile unei căpâlne. Cu timpul satul s-a mutat la poalele muntelui Perkő, în locul numit Bolygó, iar pe urmă la locul actual. Satul Poian avea o biserica in anul 1332, a carui loc nu se cunoaște. În anul 1562, în urma participării sătenilor într-o revoltă, au fost pedepsiți cu retrogradarea lor la iobăgime. În anul 1910 satul avea 1730 locuitori.

Localitati componente: comuna Poian din judeţul Covasna este compusă din satele: Poian, Belani şi districtul Cătruşa, având ca localitate de reşedinţă satul Poian.

Aşezare geografică: comuna Poian este situată în Podişul Transilvaniei, în nord-estul judeţului Covasna, la poalele munţilor Bodoc şi Oituz, la nord-est se învecinează cu jud. Bacău, iar la sud Râul Negru şi la vest se învecinează cu municipiul Tg. Secuiesc.

Relief: corespunzător condiţiilor de relief, repartiţia teritorială a precipitaţiilor indică 1200 mm în regiunea muntoasă şi 550-600 mm în bazin.

Scurt istoric: primele documente despre atestarea localitatii Poian sunt din anul 1332, iar în registrul papal din anul 1567 când satul Poian apare cu 39 de porţi, ajungând până în anul 1702 la 137 familii. Satul Belani datează în documentele papale din anul 1536-1537 cu 20 de porţi, în 1703 locuind 55 de familii.

Potenţial economic: activitatea economică a comunei are la bază în principal agricultura. Se cultivă cartofi de toamnă, grâu, orz, sfeclă de zahăr, legume. De asemenea, populaţia se preocupă de cresterea animalelor domestice, cum ar fi: bovine, ovine, porcine, păsări, realizând astfel necesarul de carne tăiată pentru consum, precum şi un surplus pentru valorificare în condiţii de piaţă. În prezent, în localitatea Poian se afla o societate de tip Agromec.

De asemenea, pe raza comunei activează societăţi comerciale de tip individual, meşteşugari având ca activitate cioplire în piatră, tâmplărie, zidărie, tinichigerie, etc. De asemenea, există o staţie de îmbuteliere a apei minerale dar care nu funcţionează în prezent datorită lipsei autorizaţiei de exploatare a apei minerale.

Casa de cultură a fost construit între anii 1952 și 1957 cu contribuția localnicilor. În anul 2001, clădirea a fost renovat. Printre altele este sediul pentru asociatia Tisztás. În incintă se desfașoară cu regularitate un cerc de dans, si se mai organizează diverse evenimente.

POIAN Reşedinţa acestei comune este localitatea Poian, situată în nordul bazinului Târgu Secuiesc, la contactul acestuia cu Munţii Caşinului Secuiesc. Se află la o distanţă de 9 km faţă de Târgu Secuiesc şi 42 km faţă de Sfîntu Gheorghe. Are staţie de cale ferată pe linia Sfîntu Gheorghe - Breţcu. Numele satului de origine slavă, s-a schimbat de multe ori de-a lungul istoriei.

Poian formează o unitate administrativă împreună cu localitatea Belani. Pe malul Caşinului s-a format o staţiune turistică nouă, numită Cătruşa, aflată la o distanţă de 20 km de Poian. Pe acest teritoriu arheologii au scos la lumină urmele unui aşezământ din perioada neoliticului târziu şi din epoca de bronz. Printre altele, a fost descoperit şi un târnăcop minier din epoca romană. Din albia pârâului Telek a ieşit la lumină o aşezare slavă şi colibe săpate în pământ, din secolele X-XI. Ruinele „cetăţii Tete" se află pe coasta vestică a munţilor Caşinului. Cercetările arheologice din 1975 le-au definit ca fiind ruine dacice de la sfârşitul epocii de fier. Pereţii fortăretei dovedesc că localnicii din perioada domniei „Casei Arpadenilor" au construit peste aceasta o cetate ce datează din epoca timpurie a evului mediu. Conform documentelor scrise, această cetate era încă locuită în 1581 de către familia Tarnoczy din Sânzieni.

Consemnarea scrisă a localităţii Poian datează din 1332 sub numele Polyan, Belani este consemnată pentru prima oară în 1536 sub forma de Byelafalua. Folclorul oral aminteşte de faptul că Belani este o aşezare „migratoare", deoarece localnicii au migrat aici din Szentjános, unde solul nu era fertil. Peretele de bază al bisericii de odinioară din Szentjános există şi astăzi, în memoria migrării, comunitatea catolică a înălţat o cruce memorială şi o dată pe an se celebrează aici o liturghie. Sculptura din piatră executată în Poian, menţi-nută până astăzi, reprezintă o curiozitate turistică. Exemple de sculpturi pot fi admirate pe bazele porţilor, a monumentelor funerare, pe monumentul eroilor martiri din sat, pe construcţia de la izvorul de apă minerală şi poarta satului.

Apa minerală, cu o concentraţie mare de calciu, era îmbuteliată sub numele de Venus, Nemira, Poian, Cristal în perioada anilor 1895-1989 - cu mici întreruperi, în Belani, există un izvor cu apă acidulată (Izvorul Lina). Alături de cultivarea pământului şi creşterea animalelor, pădurea şi prelucrarea lemnului reprezintă sursele de venit ale localnicilor. O parte a populaţiei lucrează în fabricile din Tîrgu Secuiesc, o altă parte, mai ales femeile, lucrează la fabrica de confecţii din Estelnic. Prepararea tradiţională a uleiului a fost treptat înlocuită prin prelucrarea acestuia la nivel industrial.

Conform datelor ultimului recensământ din 2002, populaţia comunei era 2937, iar structura etnică: 0,61% români, 99,28% maghiari. Secuimea catolică din aceste localităţi îşi păstrează cu sfinţenie religia şi vechile obiceiuri populare: în Poian cântecele şi dansurile populare, în Belani obiectele legate de vechile îndeletniciri precum şi tradiţiile legate de evenimentele din timpul revoluţiei de la 1848.

Biserica restaurată romano-catolică din Poian, monument de arhitectură, al cărei altar a fost pic¬tat în anul 1717 şi biserica de lemn greco-cato-lică ce datează din 1762, constituie obiective turistice. Biserica din Belani, construită în stil gotic, a fost şi ea restaurată. Pe partea turnului cu clopot a bisericii s-a păstrat bolta sculptată în stil gotic din secolul al XV-lea. Interiorul bisericii poartă amprenta stilului baroc.

Pe faţada şcolii satului a fost aşezată o placă memorială din metal (realizată de Vetro Andrâs) în amintirea maiorului honved Tuzson Jânos (1825-1904), erou al revoluţiei din 1848-49, al bătăliei de pe platoul Nyerges, care s-a născut în acest sat. Şcoala generală cu clasele I-IV din sat îi poartă numele. Muzeul din şura bătrânului Orbán Lázár este de asemenea o atracţie turistică, şura fiind amenajată chiar de acest om, cronicar al satului şi colecţionar de obiecte din viaţa satului.

 

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

.

Search

Language